CURSA CONTRACRONOMETRU!

Suferinţa e o lege! Una dintre cele mai nesuferite.
Astăzi m-am oprit din joc. N-am râs, n-am plâns, n-am avut reacţii ciudate, n-am vorbit mult, n-am gesticulat, nu m-a interesat, n-am fost atentă, n-am crezut, nu m-a durut, n-am atins, n-am ştiut! Game over!
Pentru o zi am vrut să fiu autistă! da,da... "geniile idioate"( mai rău de atât nu puteau fi numiţi) care nu vor sa interacţioneze cu lumea pentru că nu au ce împărtăşi cu ea. Eu aş avea... vai, câte n-aş avea de împărtăşit! Dar azi am zis stop! Fără dureri de cap, fără priviri goale şi anemice, fără omul îmbâcsit de... om!

M-am oprit din mers, apoi din alergat, mi-am oprit vocea din zbieratul ei animalic, m-am răstignit şi am înviat, mi-am oprit respiraţia şi am închis ochii, apoi am început din nou să alerg oarbă, moartă, neştiind de mine! Suferinţa e o lege! Principala lege a evoluţiei. Te descopri suferind, te dezvălui suferind, te înţelegi şi te accepţi prin suferinţă.

Apoi străbaţi pădurea plină de cioturi şi noroi cu buzele împleticite, cu pleoaple legate şi cu viaţa spre moarte... ca să reînvi! Nu eşti martir! Nu suferi pentru pace în lume, pentru copiii flămânzi, pentru bolnavi şi singuratici... suferi pentru a începe să schimbi ceva în tine! După tine, potopul sau restul lumii aidoma ţie! Nu poţi schimba lumea prin suferinţa ta, dar poţi să-o faci sa o înţeleagă!

Stop joc! Start joc... pauza nu există! Pauza e sfârşitul sfârşitului.
Deci... nu încetaţi să fiţi oameni! Niciodată! Ar putea fi fatal!