Totalul afișărilor de pagină

luni, 9 februarie 2009

passe recent.




Am trecut prin mult noroi; cerul se unea
de crestetul capului meu si atunci tu
ai desfacut umbrela si m-ai luat de brat.
(nu invers)
m-ai imbracat, m-ai pieptanat, mi-ai pus
tocuri-cui si m-ai pupat ca pe o papusa vie.
mi-ai aratat soarele de dincolo de blocul gri
si mi-ai zis ca am trecut prin noroi pana
am gasit aurul.

... acum stau pe mijlocul zebrei nesigure si-ti
fac cu mana. Tu esti la fereastra, fumezi nelinistit
si faci cercuri de fum in aerul gatuit de fosta noastra
dragoste.
Si eu, pieptanata, am vrut sa am mai mult aur decat se putea!
Proasta!





.....




a- 2 -a POVESTE



Am lasat la tine in torpedou poza in care
ne strambam ca doi copii intr-un parc izolat,
uitat de ochii celor care nu cunosc iubirea.
Fara iarba, fara flori, fara ciment, ura si invidie.
Un parc bucurestean al iubireii egoiste,
impartasita doar cu 2,3 copaci insemnati de scrumul
catorva sute de punkisti nocturni.
Noi ne plimbam ziua si radem in fata unui aparat-jurnal.


Torpedoul tau a ascuns pe rand primele tigari,
prima cutie de bere, prima pereche de desouri.
Astazi te-am lasat in pat; cred ca ma visai, zambeai
in somn; eu plang, ma imbrac in fuga cu o camasa
murdara de durerea plecarii,
iti iau cheile de la amsina si privesc pentru ultima
data peretii vopsiti in grafitti ai scarii ce ne-a fost,
pe rand, tovaras de singuratate!


Aveai o bricheta in torpedou si actele! Acum ai doar poza
cu noi si urma de pe scaunul patat cu durerea plecarii
de pe camasa mea murdara...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu