Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 23 februarie 2011

Acum eu! La tete relevee



Tu ai rămas! Eu învăț să mă despart de mine. Sunt ca un arc pe care trebuie să-l accepți sub orice formă. Un pic de laudă nu strică. Știu că sunt în multe feluri, frumoasă, încrezătoare, mândră. Sunt strălucitoare pentru că știu că privirea mea este desăvârșirea seducției. Sunt o femeie pe care tu așa ai văzut-o de la început, pe care ai dorit-o și pe care ai atins-o. Asta m-a înălțat. Așa voi și rămâne. Fără compromisuri sau norme. Sunt privită și admirată, de aceea ridic capul și îmi voi folosi trufașă puterea de seducție pe care o posed încă de dinainte să mi-o dezvălui tu. Te voi privi cu aroganța unei femei frumoase. Cu perversitatea unei femei inteligente. Cu nevoia unei femei independente. Nu eu pierd. Nu eu câștig. Tu ești cel care nu a descoperit nimic până la capăt. Știu că sunt dorită și apreciată de mulți. Știu că pot avea pe oricine dacă asta vreau. Dar nu! Știu să selectez și am făcut-o, alegerea nu este însă definitivă. Tu rămâi și te accept sub orice formă, așa cum ai făcut-o la rându-ți. Rămâi mai mult decât un joc, mai mult decât un pion sau un nebun, iar eu continui să rămân aceeași regină îngâmfată, jucându-mă cu focul la orice mișcare mai mult sau mai puțin gândită.

Capul sus, tocuri înalte, ojă roșie, buze ademenitoare, privire rece, inimă inexistentă. Regina care s-a desfătat, a mizat, a câștigat și zică-se a și pierdut! Regina care nu va recunoaște niciodată înfrângerea, ci va aștepta după colț, hipnotizată, următoarea mișcare a pionului, ori a nebunului misterios.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu