Clepsidră

Uneori... sângele caută să doară.
E tăcut şi leneş... ce soldat rănit!
De-ar zvâcni odată prin obraji,
ori buze, ori capete ale degetelor plânse,
aş vedea o veche frenezie,
un jurământ atât de pământiu!

Ce a fost roşu, crin păcătuind în asfinţit,
ar fi acum doar pulbere sfioasă a
neiubirii care
doare.