Dezmiardă-mi nesfârșitul cu fiece simțire,
dezbracă-mi sufletul de răni și de dureri,
sărută-mi mâna și-am să te las să speri
că mâine ne întoarcem la iubire! (CREZ)
Compui baladă-n sufletu-mi!
Balada goală-a nimănui,
balada veche-a orșicui.
Același sunet de chitară,
același scârțâit- vioară...
mă înspăimântă, mă-nfioară! (CHIN)
Plouă cu noi în tot tabloul,
e vară peste tot pastelul,
e ghidușia, sentimentul din al meu
prag rostogolit. E vechiul cântec
irosit, călătorii fără de margini
în marginea din infinit! (ITINERARIU)
Flămând e valul spart în mine,
cioburi de rouă m-au rănit,
când bântuiam cu trupul plaja,
când te-așteptam și n-ai venit.
Ploile grele cad în palme
pe-a ta privire obosită,
m-aș mântui cu tine tot,
să-mi vindeci plaja pustiită.
Carminul cerului în noapte
șoptește leacuri, scaldă voci,
când eu muream faleza rece
tot mai sperând să te întorci. (RĂSĂRIT-AI)
Eram singuri. Mă atingeam sfios de
colțurile tale, mă deșertam în pumnii
tăi atât de strânși, de grei, mă despicam
atât de vie, mă împleteai cu-atâta ziuă,
mă însetai! (LUPTĂ)
Din palma ta au curs toți sorii,
s-au alintat în ochii mei...
Toți sorii tăi mi s-au topit.
Din palma ta, veninul zilei
mi te-a iubit,
mi te-a orbit! (RUPTURĂ)
Simt cum singurătatea se
descalță de moarte
înlăuntrul meu.
A obosit ducând pe tălpi
bolnavi, nebuni.
Își botează tălpile pe pânza
unei ape, aștepând
viața.
Singurătatea-mi - scoică pierdută
pe plaja virgină,
scoică ce-și plânge, arsă,
nuditatea. (GOL)
N-am reușit niciun cuvânt
să scriu în inimă de sfânt,
să-ntipăresc în mintea ta
piatra albastră de mormânt,
icoana mea! (EȘEC)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu