Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 5 martie 2011

Changes



Ţi-am spus cândva că sunt omul extremelor. Nu mă lăsa să-mi înceteze interesul. Nu mă lăsa să nu te mai vreau. Nu mă lăsa să-mi schimb atitudinea. Este doar o avertizare. Ştii bine că mă plictisesc foarte repede. Mai ales dacă plictisul este devorat în solitudine.

Nu-ţi cer să mă schimbi sau să te schimbi. Sunt grele ambele variante. Îţi cer să-mi mai aprinzi o dată ţigarea cu acelaşi rafinament şi apoi să o consumăm împreună încet, ca pe o noapte bolnavă de erotism, ca pe o noapte oarecare a noastră. Suntem încă maeştrii deplini ai căutării satisfacerii. Suntem străinii goi ai caracterelor... prea asemănătoare. Vom fi sau nu personajele care se mint şi apoi se demască, se joacă şi apoi se pârăsc, se luptă şi apoi îşi întâlnesc limbile în umezeala unei camere obscure şi parfumate. Vom sta unul în faţa celuilalt ca să ne hrănim instinctele seducţiei cu vorbe gândite, cu priviri reci care să nu arate nevoia prădării. Cine mai e prădătorul? Dar prada? Lumea sau sârşitul ei? L-am găsit... l-am căutat vreodată, sau eram doar beţi şi inventam semne şi limbaje şi simboluri?

Îţi mai sunt zeiţă? Mi te-ai închinat vreodată sau era doar nevoia uşurării trupului prea sămânţat? Mi-ai venerat vreodată ochii aceştia reci, inima mea inexistentă până să apari tu- străinule, mi-ai adorat vreodată carnea albă, zâmbetul frivol, părul despletit, picioarele prea repede... desfăcute?

Îmi devorez plictisul în solitudine aşa cum tu încerci să găseşti orice motiv pentru care să mă ocolieşti mai mult. Nu e greu. Munca ta e prea uşoară. Doar amintindu-ţi (deşi tortura nu te enervează) găseşti toate motivele să mă eviţi. Şi dacă-ţi aminteşti vorbe, râsete, fum, vin, lumânări, filosofie şi dragoste... atunci de ce te torturezi singur? Completează-mi solitudinea. Ne putem aminti amândoi, în şoapta întâmplărilor nespuse... nopţile iubirilor nenăscute, dar consumate. Putem să numărăm amândoi motivele pentru care ne ocolim atât de mult. Să le numărăm tacit, să le numărăm în culoarea roşie a vinului... în fumul gros şi-n frigul adâncit al pielii. Ştiu... numărăm ca să avem ce înmulţi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu