Există numeroase motive pentru care te păstrez viu în mine. Ţi le voi spune atunci când buzele mele vor uita să mai vorbească, dar vor desena indicii. Ţi le voi spune atunci când nu te vei arăta pregătit sau dornic să le cunoşti. Doar aşa le vei putea simţi şi nu doar înţelege.
De cele mai multe ori nu-mi propun nimic, dar îmi doresc. Nu mă lupt şi nu insist să deţin ceea ce-mi doresc, decât cu foarte puţine excepţii. Asta pentru că ştiu că dorinţele mele se schimbă brusc, fără balansări, ori pur şi simplu cresc în intensitate... şi atunci devin pasiuni. Iar când îmi propun ceva, punctul de plecare este atitudinea, condimentată cu tocuri înalte, parfum în spatele genunchilor şi ruj. Tabloul perfect al unei propuneri... fără de plan.
Şi eu simt câteodată că nu îmi bate inima( nu eşti singurul), dar îmi văd buzele cum tremură şi se muşcă, ochii cum strălucesc în ritmul bătăilor pierdute şi venele cum formează canale de lavă de la cot până în vârful degetelor. Atunci îmi doresc şi nu am cum să mai frânez. Iar dacă buzele vor uita să mai vorbească şi vor începe să-ţi deseneze indicii, nu le obliga să renunţe( nu vor înţelege), obligă-le să-şi reverse dorul şi pasiunea pe trupul tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu