Pentru că mă simt în zorii unei existenţe arzătoare şi izvor continuu de vise, şi pentru că am găsit motivul să am puterea să mă distrug printr-o emoţionantă şi frenetică nebunie a cărei dorinţă o simt sălbatică, dar şi religioasă, spirituală în acelaşi timp. Pentru că batimentului meu nu i-ai găsit încă o extravaganţă mai mare în a-l omagia.
Pentru că din căutările şi din decepţiile succesive e pe cale să se nască o singulară pasiune. Pentru că-ţi derutez defectele şi-ţi inhib prea cunoscutele gheare. Pentru că te întâmpin ca pe un prisos de fericire într-o existenţă senină şi nu ca pe un colac de salvare a unei descumpăniri. Pentru că te învăţ ce este sentimentul, acea ştiinţă de care te-ai fi lipsit foarte bine. Pentru că pasiunea îmi provoacă incertitudini, insomnii, întrebări ridicate enigmei tale. Pentru că, împerechindu-ne solitudinile (dragostea, dacă vrei) ajungem la neînţelegeri spumoase, roditoare.
Pentru că sper şi aştept, iar asta învie visul nebunesc al unei iubiri mature, autentice. Pentru că avem întâlniri simpatice care ucid sentimentul, unele banale care emit judecata prematură a josniciei relaţiilor, si altele purtătoare de exigenţe cărora nu ne putem sustrage fără să decădem. Pentru că, aşa caldă, suplă şi opulentă, nu voi fi suma precedentelor niciodată; pentru că mă deschizi ca pe un fruct în toate dimensiunile aparenţelor mele, pentru că îţi ofer distanţa pe care trebuie să construieşti pasarele şi pentru că te incită stranietatea mea.
„Sunt întreaga poezie a fructelor şi legumelor, regină a coriandrului şi zeiţă de cardamomă, am prospeţimea roşiilor, verdele unei lăptuci, aciditatea piperului, pielea mea are dulceaţa şi aroma unui strugure muscat, saliva mea este mierea pe care o păzesc cu străşnicie albinele, pântecele meu o plajă de nisip fin iar sexul meu o bucăţică de mango suculent care plânge cu lacrimi de zahăr."
Şi pentru că pledoaria a plecat de la stimularea muzicală a Ninei Simone- Love or Leave me- fiindu-mi astfel mai uşor să expun motive pe care nu a trebuit să le caut în mine, ci să le găsesc doar o formă literară comprehensibilă. E greu să spui ce simţi, în tot tumultul interior( dacă nu te-ai împrietenit în prealabil cu Jack şi nu ai ascultat frenetic o melodie repetitivă), uşor e să arăţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu