Totalul afișărilor de pagină

joi, 7 aprilie 2011

Eu- aservită monodiei tale?!


Lipsea ceva în tot acel fragment, în crepusculul marcat de diverse diferenţe închipuite. Era aceeaşi luptă- tacită, bonomă pe unul dintre flancuri, iar pe celălalt- uşor zeflemistă, uşor vexantă. Aceeaşi luptă, cu puternice aspecte romaneşti- asta pentru că nu definisem încă părţile fanteziste de cele canonice, chiar. Lipsea îndrăzneala care era mascată de aparentul dezinteres. Lipsea instinctul negândit al efuziunilor noastre, instinctul desenat de către o carnală intimitate poate, sau de către atingeri tangente revelatorii.

Mă uitam cum aerul îşi rarefiază emiţătorii plecaţi din deschizătura buzelor mele, apoi vedeam cum aerul tău inundă toate canalele de comunicare. Aşa voiai, să acaparezi, să reduci la tăcere, doar pentru a demonstra o teorie superfluuă, ori chiar lipsită de fundament. Am avut impresia pentru un moment că faciesul tău (uşor de remarcat) mi se transmite instantaneu. Am avut impresia că deznădejdea mea temporară îmi stafideşte şi văruieşte chipul, am avut impresia că-ţi pic în plasă.

Însă, amintindu-mi de eroii cărţilor mele...de joc, am încercat să desfigurez toată forţa ta îndreptată către mine şi să mă refugiez în fantasmele tuturor rolurilor clandestine, în suculenţa lor sugestivă minţilor noastre, în asumarea lor cu bună ştiinţă, în incitare şi instigare la căutarea deplinului nostru. Aşa am avut instinctul să mă revolt privirii tale care mă fixa câtuşi de cât sfredelitor şi care a reuşit să-mi schiţeze limite şi să dea startul unui alt fel de luptă. În sensul acesta voi înceta să opinez diverse teorii nelucrate în prealabil binar; teoriile aşa zis unitare doar dintr-un singur unghi, le voi refula. Pentru că nu am dreptul să critic o teorie deja fondată, dar am drepturi asupra uneia în desfăşurare. În fond, până şi teoriile deja asumate se pot demonta, dar nu prin vorbe, ci prin înlănţuiri de momente, instantanee fabuloase care te pot bulversa, rătăci, ori lumina.

Până la urmă, lipseau atât de multe în acel fragment, atâta simţire pierdută în badinerii bine jucate, atâta miros, văz, auz- sugrumate de prea multe idei de necontrolat. Lipsea furia mea pe care, dintr-o blândeţe nejustificată de către mine, mi-am potolit-o ca pe un cal sălbatic care spumega libertatea din spatele unor gratii. Furia mea îndreptată către neîncredere, către desfiinţarea tuturor celor clădite în doi, către necredinţa în valorile lor, către nesiguranţa, frica, nevoia şi dorinţa, toate resimţite precum un paloş care parcă-mi rănea şi chipul şi sufletul în acelaşi timp. Dar n-a făcut-o, e greu să o facă cineva sau ceva, însă a fost atât de aproape...

De aici şi toată revoluţia furiei mele. Ciudat, a fost o elecţiune de moment- de fapt, nici nu aveam a doua variantă, simţeam revolta şi furia, care, undeva, în contextul acesta, s-au suprapus. Lasă-mă descoperită, pas cu pas, cu răbdare şi nu cu zgârcenie, cu dorinţă şi nu egoism, cu interes şi nu sfidare.
În toată furtuna mea, lupta ta zeflemistă şi vexantă se va transforma în regăsirea tuturor celor ce au lipsit în tot acest fragment, în crepusculul marcat de toate diferenţele închipuite.

2 comentarii:

  1. Furia..."Viaţa este furie. Furia — sexuală, oedipiană, politică, magică, brutală — ne împinge pe culmi de sublim, şi tot ea ne prăvale în abisuri de trivialitate"(Salman Rushdie Furia).Iti recomand cartea :P.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Elly and The Sun: Curioasă, o să citesc cartea, mai ales că autorul ei mi-a câştigat respesctul după ce i-am citit un alt roman- "Pământul de sub tălpile ei".
    Mulţumesc pentru recomandare!

    Fii fericită!

    RăspundețiȘtergere