Totalul afișărilor de pagină

duminică, 10 aprilie 2011

P... reţios!


Am căutat mult timp, pe străzile minţii mele atrofiate, cât mai multe indicii salvatoare, cât mai multe motive credibile care să mă facă să pun preţ pe simţire. Evident, fără niciun regret, toate cele găsite s-au dovedit supărător de nomade. Renunţasem la tot acest dinamism interior. Paradoxul ordinar m-a făcut să-mi dau seama că într-un timp aparent futil, indiciile au ajuns să mă caute pe mine şi motivele să mi se dezgolească ilimitabil şi fără dantelării.

Frenezia, în tot boom-ul ei, m-a acaparat, m-a filantropizat subit, m-a mulţumit! Simţirea, venită ca o melopee care m-a înghiţit şi m-a posedat instantaneu, a luat forme excesive şi eminente în trupul şi în mozaicul meu interior. Impregnată, mă obligă să inventez nuanţe de caşmir şi să mă eliberez atingând catifeaua neagră a neostoitului. Simţirea îmi schimbă registrul vocal, mă îmblânzeşte şi mă siluieşte în acelaşi timp, mă împacă şi mă devorează, mă ghidează şăgalnic spre gemete şi apogee. Şi singurul ei gaj impus mie a fost asumarea riscului. Căci, în toată servitutea mea, limitele inocentei sunt fragile, cumva invizibile. Şi atunci am decis coalizarea. M-a capturat, n-am avut dreptul să balansez, m-a înrobit şi m-a iradiat atât de brusc, încât n-am avut timp să o cunosc îndeajuns, dar am primit-o şi mi-am convertit-o indolent, în modul cât mai jucat posibil.

N-a fost vorba de răgaz, căci nu am putut s-o păcălesc. Frenezia... hipnotizantă! Compulsiunea... iminentă! Sunt exilată în propria căutare şi dorinţă, exilată în simţirea supremă, pentru că aşa infamă cum mă prezint, mi-am primit în loc de pedeapsă, formele exaltării. Aglutinându-se, formează Preţiozitatea, Climaxul interior, Dezrobirea. Frumuseţea simţirii stă tocmai în perversitatea ei; odată început procesul, joaca se mută în terenul ei, fără palavre, fără placiditate, fără diferende sau recurenţe. Ea îşi ştie jocul, eu îmi asum gajul, invizibilitatea limitelor şi râvnita jubilaţie.

În constelaţia descoperită pe pielea mea, în încifrarea stelelor necăzute din fanteziile mele, tu, Preţioasă simţire, mă ilimitezi şi mă dezbraci de inuman, ca să descopăr mereu altfel sălbăticia începuturilor noastre. În duo-ul nostru dezechilibrant, epuizant şi provocator, tu îmi eşti şi simţire şi gândire şi zbor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu